Tatăl meu vitreg mereu m-a urât. Când mama s-a căsătorit cu el şi acesta a venit în casa noastră, viaţa mea s-a transformat într-un coşmar. Mereu mă acuza că nu fac nimic bine, ţipa tot timpul la mine. În ochii lui, niciodată nu am făcut nimic bun.
În scurt timp, tot haosul din casă a început să-mi afecteze rezultatele la şcoală. Îmi era imposibil să învăţ. La masă, eram aşa de neliniştit încât abia mâncam ceva. Treptat am devenit foarte retras şi am încetat să mă mai întâlnesc cu prietenii mei.
Lucrurile au început să se înrăutăţească şi mai tare. Am ajuns sacul de box al tatălui meu vitreg. El începea să mă bată şi pentru cea mai mică scuză. Nu aveam cum să-i fac faţă, era un tip puternic iar eu un biet copil. Fiecare pumn şi fiecare lovitură care mi-o livra mă afecta atât psihic cât şi fizic. Cu puţin timp în urmă am fost diagnosticat cu depresie şi doctorii m-au pus sub tratament.
Trecând prin toatea astea, mama stătea deoparte şi refuza să intervină. L-a pus pe noul ei soţ deasupra mea. Asta m-a durut mai mult decât orice. Am renunţat să mai sper şi mă rugam pentru ziua în care voi scăpa de aici.
Într-o zi, nu am mai suportat şi am fugit de acasă. Am ajuns departe de oraş însă poliţia m-a găsit şi m-a condus spre casă. Când am ajuns, tatăl meu vitreg stătea lângă uşă aşteptând. Pe faţa lui se citea furia.
După ce poliţia a plecat, el s-a întors spre mine şi a spus, "Credeai că poţi scăpa ?"
În acea noapte, acesta m-a bătut şi mai tare că înainte. Am plâns încercând să adorm. După asta, violenţa a escaladat. În fiecare seară când venea de la muncă, incercam să-l evit, însă nu era de niciun folos. Începea să inventeze diferite pretexte că să mă bată. Nu înţelegeam cum cineva putea să fie aşa de rău şi nemilos. Părea a fi mai mult un joc distractiv pentru el. De fiecare dată când mă lovea, simţeam cât de mult iubea să facă asta. Corpul meu era plin de vânătăi şi mă durea când respiram.
În cele din urmă, a ajuns prea departe. Într-o seară m-a bătut aşa de tare încât nu am putut să mă mai mişc. Am stat întins pe podeaua din camera mea, uitându-mă la tavan. Nu mi-am dat seama pe atunci, însă aveam hemoragii interne. Mama l-a implorat să mă ducă la spital, însă a ignorat-o. El a spus că mă prefac. Pe durata nopţii, am stat întins pe podea, gemând de durere şi încet mi-am pierdut cunoştinţa. Dimineaţă, mama a venit în camera mea să mă verifice, m-a găsit mort.
Timpul a trecut...
Nu ştiu cât timp a trecut...
Dintr-o dată, am văzut o lumină orbitoare...
O voce a spus, "Este un bebeluş perfect sănătos!"
Am început să plâng zgomotos.
Încet, încet, am deschis ochii.
Un bărbat şi o femeie se uitau la mine.
Aceştia zâmbeau foarte tare.
Bărbatul s-a aplecat şi m-a atins pe obraz.
Cu o voce caldă, a spus, "Credeai că o să scapi?"
Sfârșit