Nascuta intr-o familie mai aparte, am ajuns sa ma indepartez de tot ce inseamna divin, am ajuns sa fiu numita atee, tot ce fac e sa imi traiesc viata intr-un mod destul de egoist.
Nu ca acum mi-ar pasa, nu e nimic nou. Imi petrec zilele la fel. Ma trezesc apoi urmand sa ma duc la cursuri si insfarsit somn, dar eu nu sunt asa. Cam astea sunt principalele obiective dintr-o zi normala de a unui adolescent normal, poate si a mea.
Totusi noaptea, da noaptea e ceva frumos, petalele acelea luminoase ce acopar cerul negru transfomandu-se intr-un albastru inchis-intens,este cu adevarat mantia celticilor .
Imi place sa ma intind pe solul rece, apasat de loviturile napastuitoare al picaturilor de ploaie reci.
Sa desenez pe solul insgnifiant, sa desenez stele, multe stele, si sa imi las sangele sa cada incetisor, picatura cu pictura, sa privesc cum se misca acel strop de sange pana sa ajunge pe fiecare colt al stelei.
Ploua de 3 ore, iar eu desenez de 185 de minute si imi privesc sangele cum curge, e atat de cald, dar totusi *cei din afara sunt reci*, da e frig, o sa se termine. M-am intins pe namol, dar eu ma intind mereu langa un leagan si cant intr-o limba moarta, putini stiu de existenta ei. Azi prietenii mei au fost salvati , acum sunt ai mei, nu ma vor trada niciodata. Ne vom juca mereu. Afara inca ploua, rochia mea inca nu este uda..
-Coesenante, Atime. O tu demon mai milos ca orice inger, ma vrei sa te joci?
Totusi inca ii simt respiratia cum imi atinge gatul.
Calendar
Story
Povesti
Subiect: Atime 
