Pentru inceput vreau sa mentionez ca ma voi inspira din Game Of Thrones, dar voi adauga si de la mine, evident.'
-Imi plimbam dosul palmei pe peretele din marmura, ma miscam cu greu, imi cedau picioarele. Privirea imi devenea din ce in ce mai incetosata, tremuram toata. Ultima imagine a fost cea a unei siluete undeva in capatul holului.
Cand m-am trezit aveam o durere crunta de cap, imi pierdusem capacitatea de a imi tine echilibrul, eram cu totul ca o leguma. Eram lipsita de vlaga, inima imi bubuia, iar sentimentul de teama inca ma domina.
- Dar unde erai?
- Eram inca pe podea, mi-am rezemat capul de marmura rece si am asteptat. O perioada nu a trecut nimeni pe hol, parca intreaga cetate era moarta. Apoi am auzit ecoul unor pasi, am incercat sa strig dupa ajutor, dar parca imi pierise glasul.
-Si pana la urma cine te-a salvat, Sophia?
-Jhon m-a salvat, m-a carat in brate pana in odaia mamei, unde stiu ca am fost intinsa, iar dupa asta am adormit din nou.
-O sa ma duc sa discut cu mama ta putin.
-Aemon! Rogu-te la putina apa.
Batranul mi-a intins plosca cu apa din care am reusit sa rapesc cateva guri, apoi capul mi s-a prabusit pe perna si am inchis ochii. Daca n-as fi stiut ca este imposibil, as fi zic ca cutia craniana avea sa imi explodeze.
Scartaitul usii m-a facut sa tresar. Respiram sacadam de parca abia alergasem de la Cromwell pana Orientul Mijlociu.
Un marait mi-a atras atentia, asa ca am deschis ochii si i-am indreptat catre usa. Langa usa, Ghost, lupul meu stravechi si negru asemenea noptii, statea concentrat. Usa s-a crapat, iar o figura deloc placuta si-a facut aparitia. Ochii lui negru erau plini de ura si nu aratau pic de mila. La prima vedere ai fi crezut ca era precum una dintre farmazoanele care pandeau padurea Lianelor, te-ar fi putut impietri. A schitat un zambet la fel de fals precum sunt si intentiile lui pe care le impartaseste intregului nord.
-Sophia, prima cu numele sau si viitoare pazitoare a norodului. Ce ma bucur sa vad ca esti bine!
Incercam sa nu imi arat dezgustul, asa ca am decis sa fiu politicoasa si i-am aruncat un ranjet stramb.
-Lord Lanbert, de fiecare data o placere sa te revad.
-Oh, nu trebuie sa ma lingusesti scumpa mea.
Amuzant mi s-a parut faptul ca mie imi vorbeste despre lingusala, cand el este expert in acest domeniu.
-Am venit, sa vad doar cum esti. Si din cate imi pot observa pupilele-a ras de parca ar fi spus cea mai buna gluma de la Imparatul Rosu pana in prezent- esti destul de bine.
Am scuturat din cap si mi-am asezat din nou capul pe perna, iar cand am auzit usa inchizandu-se, am rasuflat usurata.
Lord Lanbert este una dintre cele mai sirete persoane pe care le-a cunoscut Nordul si am nefericita ocazie sa spun ca este viitorul meu tata. Fiul sau, bastard, Blanzy Snow, mi-a decapitat tatal pentru tradare si am fost voita sa privesc. Iar ca sa nu ne ucida si restul familiei, mama a acceptat sa ii fie soata si sa nu tradeze. Imi dau seama ca mama nu ar fi facut asta, dar daca nu o facea ne-ar fi pus pe noi in pericol. Care noi? Eu si cei trei frati ai mei, Adron, Jhon si Stalyn.
Mama eare acest caracter de leoaica, face tot ce este posibilul sa le fie bine puilor ei.