Centrul pamantului

02/11/2015

O stea este un om fara margini? Sau un om este o margine?? Totusi nu e aceasi…? Este?

Inca ma intreb, de fiecare data, la fel de plictisit, oare avem numai o viata? Traim odata si apoi disparem?

Adica daca stau, cum o fac de obicei. Ma uit la acele treceri de pietoni in hexagon, sunt atat de multi oamenii, care merg, care traiesc, dar ei gandesc ca au numai o viata? Ca vor muri, ca vor ramane niste registre? Numai eu ma gandesc la asta? Eu cu cei care ii privim de sus, dar de fapt suntem cei care ii privesc de jos pe ei. Noi stim, poate si ei stiu, dar nu ii impiedica cu nimic pe ei, dar pe noi?

Ii privesc, merg, nu stiu tot ce vad mi se pare inutil, vom muri, deci de ce sa mai continuam…?Adica mi se pare inutil totul, felul in care merg, de parca ar trai vesnic… Si totusi, omul e…are sufletul, simte atatea, e imposibil sa se piarda totul, nu asa… Sufletul omului este o galaxie? un colorata…? Un om ce ascunde o galaxie in el, o galaxie de sentimente..

Cu totii ne speriem, cu toti suntem fericitii la un moment dat sau tristi, simtim iubire, frica, cu toti avem curaj, avem curiozitate, pana la urma as putea sa stau sa numar stelele, la fel ar fi sa zic ce am simtit pana acum…
A proteja sau a fi protejat?

Totusi, daca o galaxie are o structura cu culorile ei fantastice, atunci oare un om care a ucis ce culoare are sau ce culori are? sunt atat de multe culori.

Oare sunt oameni fara o galaxie si fara culoare?

Pot trai? Oare sunt speciali? Avem culori? S-ar putea sa fie altfel? S-ar putea ca viata sa nu se termine? Oare sufletul va supravetui…? Dar daca persoana nu are culori si o galaxie? Atunci ce se va intampla cu sufletul dupa moarte?

Merg si iar merg, totusi ei traiesc pentru…

-Traiesc pentru ca au familie, pentru ca pot indeplini ceva, pot face ceva in aceasta lume putreda, dar totusti mersul lor, atat de multi merge, ii vad oricand. Odata si odata acele strazi nu vor mai fi populate… Si totusti de ce ma opresc din mers, uitandu-ma la ceilalti cu merg, e un sentiment pe care nu il inteleg, sunt legat de lanturi.

Vizitator

WOW ! Iar o poveste prin care reusesti sa definesti intr-un fel omul. Bravo !

25/11/2015

Chaiar ca wow... o.o
In mare parte am inteles cat de cat ce ai vrut sa transmiti , defapt stiu dar nu stiu clar si nu ma pot exprima in cuvinte .... Ma simt ciudat o.o

Are next ? Daca da il astept

03/11/2015

Bă, plăcințel, e atât de mișto că m-aș sinucide de dragul ei *dar n-o fac, că de ce să mor eu și ceilalți să trăiască? hihi* PUR ȘI SIMPLU O ADOR! Simt și eu asta câteaodată. Mă trezesc și mă culc cu gândul că viața nu are sens și că până la urmă murim toți. Deci, înțeleg ceea ce ai vrut să transmiți. Mai scrie chestii de genul. :3 Pwp, purceluș kiss

04/11/2015

Ca întotdeauna, genial. Aş putea spune că mă laşi fără cuvinte. Felicitări!