Cronix Spectrum

Nu uita sa te distrezi!
 
AcasaCalendarFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare
Ceas
Iunie 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  
CalendarCalendar
Cei mai activi postatori ai saptamanii
Subiectele cele mai vizionate
Va rog...
Calugar
Goodbye to Gravity - The Day We Die
Bun venit în mintea mea.
Nu voi uita
Continua povestea
ăhă eu
Åhămm..poze ;)
Dispariţia
Fallen: Mituri și Legende
Ultimele subiecte
» Pazitoarea Nordului
Mier Sept 28, 2016 10:45 pm Scris de Alle.

» Mana din pod
Mier Sept 28, 2016 10:09 pm Scris de Alle.

» twenty one pilots
Vin Aug 19, 2016 3:51 pm Scris de Gina

» Continua povestea
Vin Aug 19, 2016 3:38 pm Scris de Gina

» Calugar
Joi Apr 07, 2016 11:26 pm Scris de 05er

» Dead Future
Mar Mar 29, 2016 10:53 pm Scris de Enki

» Inimă de foc
Lun Mar 28, 2016 4:29 pm Scris de Ana-Maria

» The thirteenth
Mar Mar 08, 2016 9:05 pm Scris de Loading...

» The thirteenth
Mar Mar 08, 2016 7:20 pm Scris de PaulWesley

Cei care creeaza cel mai des subiecte noi
Anko
 
Enki
 
Gina
 
MaR¥u$
 
PaulWesley
 
Yato
 
Loading...
 
Fallen
 
Dandelion ツ
 
Alice.
 

Distribuiţi | 
 

 Inimă de foc

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Ana-Maria

avatar


Membru
Mesaje : 38
Loli : 1550
Reputatie : 0
Data de inscriere : 04/11/2015
Localizare : Liceu

MesajSubiect: Inimă de foc   Mar Ian 05, 2016 12:10 pm

Prolog




Luna îşi făcuse apariţia cu ore în urmă, punând stăpânire pe cer împreună cu miliardele de stele ce o înconjurau. Căldura nopţii de iulie îşi făcea simţită prezenţa în parcuri, grădini, chiar şi în unele case, acesta fiind o invitaţie perfectă pentru tinerii adolescenţi şi nu numai la o plimbare nocturnă.

În casa familiei Blake, tânăra mezină se afla în lumea viselor; zâmbetul de pe chipul ei palid ar fi topit inima oricui, fie ea cât de îngheţată, şi l-ar fi convins de magicile imagini ce se derulau în mintea fetiţei cu chip inocent.

Dar oare liniştea citită pe chipul copilei ce efect ar putea avea asupra unei inimi de gheaţă?

Într-un colţ întunecat al camerei, unde lumina lunii nu mai putea străbate, doi ochi negri ca tăciunele priveau mica făptură. Îi admira părul întunecat ce se revărsa deasupra pernelor albe ca zăpada, chipu-i palid ca marmura şi, mai ales, inocenţa... Inocenţa ce avea să i-o răpească.

Zeci de ani aşteptase, fără a şti, clipa în care avea să apară, în care avea să o găsească în sfârşit. Se jucase cu nenumărate reprezentante ale sexului slab, asasină în cele mai crude moduri mii şi mii de persoane, se luptase cu toţi ce-i voiră în acel timp răul, în toată acea aşteptare. Orice ar fi făcut, însă, putea simţi un gol în suflet ce îl făcea incomplet. Avea totul... dar ceva parcă-i lipsea. Zile şi nopţi întregi se întrebase de ce anume mai avea nevoie, care era motivul acelui sentiment ce îl bântuia...

Până când o văzu: o fetiţă de patru ani şi jumătate, pierdută într-un parc. Păru o pradă perfectă în acea seară, cum de la ultimul copil ucis trecuse destul timp... până ce îi întâlni ochii negri ca două mărgele. Se pierdu într-înşii, nemaiţinând cont de cele ce se întâmplau în jur. Părul brunet îi era lăsat liber, pe spate, iar pe chipul palid îşi făcu apariţia un surâs în vreme ce îl privea la rândul ei.

Ştiu în acea clipă că ea era piesa pierdută din puzzle, tot ce-i lipsise atâta amar de vreme... Şi nu avea de gând să o scape din mâini. Avea să ucidă pe oricine ar încerca să îi stea în cale, sa treacă peste orice obstacol ar fi apărut si avea de gând să o aştepte oricât timp ar mai fi fost nevoie...

De un lucru era sigur: avea să fie numai a lui, cu orice preţ.

_________________
„Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa."
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Alice.

avatar


Corector
Mesaje : 22
Loli : 1229
Reputatie : 0
Data de inscriere : 24/12/2015
Varsta : 15
Localizare : Wonderland.

MesajSubiect: Re: Inimă de foc   Mar Ian 05, 2016 2:07 pm

Mi-a plăcut acest prolog. Ai descris bine totul. Aștept next. o.o

_________________
~ Everything you touch , you change ~
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Any si Dali



Membru
Mesaje : 14
Loli : 1274
Reputatie : 0
Data de inscriere : 03/11/2015

MesajSubiect: Re: Inimă de foc   Mier Ian 06, 2016 1:31 pm

Waa, pedofilu' o.o Ok, soro, next o.o Mama, ce idei mai ai si tu, vreau si eu din imaginatia ta
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Ana-Maria

avatar


Membru
Mesaje : 38
Loli : 1550
Reputatie : 0
Data de inscriere : 04/11/2015
Localizare : Liceu

MesajSubiect: Re: Inimă de foc   Sam Ian 16, 2016 1:18 pm

Capitolul I-Visul



Îl privea continuu, cu aceeaşi nedumerire ce o avea de fiecare dată. Ca întotdeauna, gluga de pe cap ce o purta nu îi permitea adolescentei să îi vadă chipul, iar întunericul nopţii îi îngreuna mai mult încercarea. Stătea drept, cu privirea înainte şi braţele încrucişate la piept; era bine făcut, trupul zvelt ieşindu-i în evidenţă în hainele închise la culoare. Tăcerea ca de mormânt îi dădea brunetei o stare de nesiguranţă, făcând în acelaşi timp minutele să pară ore întregi, fără sfârşit, aproape înnebunind-o.

Se întreba cine era cel de lângă dânsa, de ce se aflau la marginea prăpastiei şi, mai ales, de ce nu îşi putea lua privirea de la el. A înghiţit în sec şi a răsuflat adânc, fără a-şi lua ochii de la bărbatul de lângă ea. Renunţase la ideea de a spune vreun cuvânt, fiind sigură de faptul că  nu avea să primească vreun răspuns din partea sa, înafară de tăcere.

A tresărit uşor în momentul în care el a făcut un pas în înainte, ea intrănd în panică. Devenise puţin speriată şi îngrijorată de asemenea, bănuind ceea ce avea să se întâmple. Acesta a mai înaintat câţiva paşi, ajungând la limită, iar bruneta s-a apropiat în mod automat de dânsul. El ş-a plecat puţin capul spre adolescentă, şoptind doar: "În curând".

Pe urmă a făcut doar stânga-mprejur, şi-a ridicat braţele, astfel prinzând forma unei cruci, şi s-a lăsat pur şi simplu pe spate, căzând în gol.


A tresărit, ridicându-se brusc pe pat şi ducându-si mâna dreaptă la inimă; pulsul, la fel ca răsuflarea îi era accelerat, trupul tremurându-i din toate încheieturile. Şi-a ridicat genunchii la piept, înconjurându-i cu braţele şi aşezându-şi capul pe ei, încercând să se liniştească.

Acelaşi vis îl avea noapte de noapte, acest lucru începând cu aproximativ un an în urmă. Acelaşi bărbat misterios, acelaşi loc, aceeaşi cădere în gol... aceeaşi reacţie din partea ei. Ştia că acest lucru nu era normal; voia să îi spună cuiva nespus de mult, dar cui? Părinţilor mult prea ocupaţi? Fratelui geamăn cu care se certa mereu? Prietenilor ce ar fi fost siguri că era din pricina faptului că se drogase? Iubitului ce nu ar fi înteles motivul pentru care visa alţi bărbaţi? Nu exista nicio persoană cu care ar fi putut vorbi pe această temă, lucru ce o dezamăgea nespus.

Îşi ridică privirea un timp mai târziu, îndreptând-o spre cer; coborî din pat, mergând spre fereastra larg deschisă. Privi luna înconjurată de stelele ce străluceau puternic, mintea încă zburându-i în alte părţi, iar noi întrebări apărând. O nouă idee veni, nedându-i pace: dacă acel bărbat era cineva pe care, de fapt, îl cunoscuse în trecut, însă nu-şi aducea aminte de el? Ar fi avut, cât de cât, sens; altă explicaţie nu găsea. Dar, totuşi, cine să fi fost? Cine să fie bărbatul pe care îl uitase? Cine îi intra în vise seară de seară, înspăimântând-o de moarte întotdeauna?

Simţi o adiere uşoară a vântului răvăşindu-i câteva şuviţe, făcând-o să răsufle adânc şi să se relaxeze, încercând să nu se mai gândească la bărbatul misterios...

Ce o privea adăpostit de umbra unui copac bătrân, aflat chiar în faţa ferestrei dormitorului ei. Avea un zâmbet în coltul gurii, ca în fiecare seară, la văzul reacţiei fetei cu părul brunet.

De când a cunoscut-o, a urmărit-o întotdeauna. S-a asigurat că este bine, că râde, că este fericită mereu. I-a păzit somnul, a fost lângă ea când se simţea rău, când plângea, privea din umbră… Iar pe cei ce îndreăzneau să o rănească îi făcea să regrete. Toate acestea fără ştirea sa; nici măcar nu îşi aducea aminte de ziua în care îl văzu prima dată şi în care îi zâmbi, cu ani în urmă. Însă nu conta. Avea de gând să o facă să îşi amintească totul, iar visele fură numai începutul.

Avea să apară în viaţa ei, să se apropie de ea cât mai mult; avea să o facă să îl iubească şi să il dorească mai mult decât orice şi oricine… Şi avea să o ia din braţele lui. Avea să ia exact ce îi aparţinea, iar pe el să îl ucidă în cel mai crud mod, fără un strop de milă.

Privi spre cerul ce începu să se umple de nori şi aduse ploaia puternică pe pământ. Vântul începu a bate cu putere, iar tunetele îşi făcură apariţia. O privi din nou pe adolescentă închizând fereastra, însă rămânând tot acolo, zâmbind şi admirând vremea ei preferată. Cu un surâs pe chipul său perfect, dispăru când un fulger căzuse pe pământ chiar la câtiva centimetri de dânsul.

_________________
„Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa."
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
50Bani

avatar


Membru
Mesaje : 2
Loli : 1100
Reputatie : 0
Data de inscriere : 28/12/2015

MesajSubiect: Re: Inimă de foc   Sam Ian 16, 2016 2:18 pm

Deci povestea asta are o super descriere , super personaje si super subiect. E o poveste perfecta !!!!!!!! La care sper ca va veni un NEXT cat mai repede .....
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Ana-Maria

avatar


Membru
Mesaje : 38
Loli : 1550
Reputatie : 0
Data de inscriere : 04/11/2015
Localizare : Liceu

MesajSubiect: Re: Inimă de foc   Lun Mar 28, 2016 4:29 pm

Visul-Partea a II-a



Se privea în faţa oglinzii aflată lângă dulap, cu o rochie roşie într-o mână, iar alta albastră închis în cealaltă. Avea pe ea doar un sutien şi boxeri, neştiind ce ţinută să poarte în acea seară, la aniversarea nunţii părinţilor săi, ce avea să fie sărbatorită în familie la restaurant. Zâmbi la gândul că cei ce îi dădură viaţă împlineau 17 ani de când şi-au unit sufletele în faţa Domnului, inima umplându-i-se de fericire. Nu îi auzise niciodată certându-se, poate doar de câteva ori în care tatăl ei începea să râdă şi să îşi ia soţia în braţe şi sărutând-o, ori începând cu dansa o bătaie cu perne sau mancare. Era o plăcere pentru ea să îi vadă astfel, încă de mică spunându-şi că astfel avea să fie şi dânsa cu bârbatul ce-l va iubi.

Fu trezită la realitate de uşa trântită de perete, tresărind la zgomotul produs şi întorcându-se imediat, acoperindu-şi cât de cât corpul cu cele două rochii. Privirea i se îndreptă în mod automat spre adolescentul brunet ce intrase în încăpere, rânjind. Ştia că o luase prin surprindere, ca de alte dăţi, iar acest lucru îi convenea de minune. Derek se îndreptă spre birou, fără a se mai uita la ea, simţindu-i însă privirea arzătoare ce îi urmărea fiecare mişcare. Luă hârtiile scrise cu negru pe alb, privindu-le, iar Katherine doar se rugă la toţi sfinţii ca nu cumva fratele său să rupă o singură foaie, pentru a nu îl lăsa fără cap chiar în ziua aniversării părinţilor săi. Adolescentul citi câteva din rânduri, la început serios, însă peste doar câteva secunde un rânjet răutacios îi apăru pe chip, vrând parcă să râdă. Atunci Katherine se îndreptă spre el, ajungând lângă dânsul şi smulgâdu-i, practic, hârtiile din mână.

-Trebuie să mă îmbrac, aşa că ieşi din dormitorul meu. Acum.

-Iertaţi-mă, Sfântă Fecioară... Plec imediat.

Ea îl privi glacial în timp ce el ieşi din cameră, cu acelaşi rânjet batjocoritor de mai devreme. Cum el lăsă uşa deschisă în urma sa, Katherine o trânti, zgomotul auzindu-se destul de tare. Oftă enervată în timp ce se aşeză pe marginea patului, privind prima hârtie, încercând să îşi dea seama ce anume îl făcu pe fratele ei geamăn aproape să râdă. Citi versurile în şoaptă, pentru sine:



Nu plânge de e rău, urmează bine.
Nu plânge de nu voi fi lângă tine.
Nu plânge de mă vezi plecând,
Nu plânge, mă întorc curând.

Linişteste-te de mă vezi suferind,
Căci după mă vei vedea zâmbind.
Rămâi sus de mă vezi căzând,
Căci trupul mi-l vei privi ridicând.

Când ştii că mi-e rău, gândeşte că-mi va fi bine,
Că voi trece peste toate doar cu gândul la tine.
Nu te agita de mă voi trezi noaptea plângând
Şi ţipând; mă voi opri cât mai curând.

Stai fără grijă de mă vezi înnebunind,
Că-n doar scurt timp mă vei privi dormind.
Zâmbeşte de fac o criză de gelozie,
Asta dovedeşte că iubirea-mi a rămas vie.

Nu plânge de mă vezi bolnavă, la pat,
Nu plânge, căci mereu te-am adorat.
Nu plânge lângă cel de marmură mormânt,
Nu plânge, eu voi rămâne vie în al tău gând.


Înghiţi în sec, încercând să scape de nodul ce i se formă în gât în timp ce îşi citea propria creaţie. Mereu reacţiona astfel, fără a-şi da seama de ce, pe când geamănul ei privea batjocoritor şi îi spunea ca nu se descurcă, dar mai ales să renunţe la acele "prostii". O durea acel lucru, iar el ştia prea bine.

Nu a înţeles niciodată ura ce i-o purta deşi erau frati, motivul pentru care o jignea mereu şi îşi bătea joc. Şi-ar fi dorit să o iubească exact ca pe o soră, să o apere şi să o ajute la greu... Să fie în stare să facă orice pentru ea, exact ca dânsa. O lacrimă ce nu o mai putu controla căzu pe obrazul ei rece, exact în momentul în care se auzi o bataie uşoară în uşă, urmată imediat şi de glasul tatălui ei:


-Scumpo?

Îşi sterse repede obrazul şi, ridicându-se, azvârli foile în sertarul biroului, după care spuse un da usor răguşit. Îşi drese glasul, îmbrăţişându-şi strâns tatăl ce intra pe uşă. Perceptiv ca întotdeauna, îşi dădu seama că ceva nu era în regulă cu dânsa, îi ridică usor capul şi o privi în ochi, puţin îngrijorat.

-Hei, ce s-a întamplat?

-Nimic, tati. Sunt doar... nu ştiu, mă emoţionează faptul că tu şi mama aveţi atâţia ani de când sunteţi împreună şi vă înţelegeţi atât de bine. Sunteţi extraordinari şi nu ştii cât de mult îi multumesc lui Dumnezeu că vă am ca şi părinţi.

-Scumpo... Te iubesc. Şi eu, şi mama ta. Ţine minte asta, zâmbi el, ea urmând-ul; pe urmă, el o privi şi observând că ea nu era îmbrăcata, o sărută pe frunte şi ieşi, spunându-i doar: Cea albastră.

Katherine râse doar, îndreptându-se din nou spre oglindă şi pregătindu-se pentru seara ce avea să înceapă curând.


_________________
„Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa."
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Inimă de foc   

Sus In jos
 
Inimă de foc
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Cronix Spectrum :: CATEOGORII INTIALE :: Story :: Povesti lungi-
Mergi direct la: