Cronix Spectrum

Nu uita sa te distrezi!
 
AcasaCalendarFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare
Ceas
Decembrie 2017
LunMarMierJoiVinSamDum
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
CalendarCalendar
Cei mai activi postatori ai saptamanii
Subiectele cele mai vizionate
Va rog...
Calugar
Goodbye to Gravity - The Day We Die
Bun venit în mintea mea.
Nu voi uita
Continua povestea
ăhă eu
Åhămm..poze ;)
Dispariţia
Fallen: Mituri și Legende
Ultimele subiecte
» Pazitoarea Nordului
Mier Sept 28, 2016 10:45 pm Scris de Alle.

» Mana din pod
Mier Sept 28, 2016 10:09 pm Scris de Alle.

» twenty one pilots
Vin Aug 19, 2016 3:51 pm Scris de Gina

» Continua povestea
Vin Aug 19, 2016 3:38 pm Scris de Gina

» Calugar
Joi Apr 07, 2016 11:26 pm Scris de 05er

» Dead Future
Mar Mar 29, 2016 10:53 pm Scris de Enki

» Inimă de foc
Lun Mar 28, 2016 4:29 pm Scris de Ana-Maria

» The thirteenth
Mar Mar 08, 2016 9:05 pm Scris de Loading...

» The thirteenth
Mar Mar 08, 2016 7:20 pm Scris de PaulWesley

Cei care creeaza cel mai des subiecte noi
Anko
 
Enki
 
Gina
 
MaR¥u$
 
PaulWesley
 
Yato
 
Loading...
 
Fallen
 
Dandelion ツ
 
Alice.
 

Distribuiţi | 
 

 Dispariţia

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Ana-Maria

avatar


Membru
Mesaje : 38
Loli : 1886
Reputatie : 0
Data de inscriere : 04/11/2015
Localizare : Liceu

MesajSubiect: Dispariţia   Dum Noi 29, 2015 9:49 am

              Prolog


Era seară, trecut de ora 12. Afară vântul bătea cu putere, zăpada răspândindu-se peste tot în jur. Iubeam iarna. Iubeam gerul. Adoram să stau seara până târziu în faţa şemineului pe unul dintre fotolii, cu o ceaşcă de cafea lângă mine, şi să citesc. Iubeam mai multe lucruri. Totuşi, nimic nu se compara cu ea. Cu Anneli, sora mea mai mare cu doi ani, alături de care am râs şi plâns şi de care am făcut cele mai nebuneşti lucruri. Oh, Anneli...

Nu se afla atunci acasă, Slavă Domnului. Plecase la Dalila, verişoara noastră care ne este ca o soră şi pentru care am face orice, având de gând să rămână la dânsa peste noapte. Abia îmi făcusem o cafea, exagerând ca de fiecare dată cu zahărul, şi mă pusesem pe citit pentru a mia oara 'La răscruce de vânturi', scrisă de Emily Bronte. Aveam de gând, ca întotdeauna, să rămân până pe la ora trei sau patru dimineaţa acolo, cu minunata carte în mână, cu toate că a doua zi era luni, zi pe care o uram din suflet, şi trebuia să mă trezesc devreme pentru a merge la lucru. Ce pot spune? De vechile obiceiuri te desprinzi greu.

Eram la jumătatea cărţii, când mi s-a părut că am auzit un zgomot ciudat. Dat fiind că vântul bătea cu destul de multă putere, am presupus că s-a deschis un geam, aşa că am luat decizia de a verifica. Evident, făcusem o greşeală. Am intrat în bucătărie, în dormitoare, nimic. Totul părea în regulă.

"Hm... Mi s-o fi părut doar?" M-am întrebat eu, dorind să merg iar în sufragerie. Când am trecut însă în faţa uşii biroului, acelaşi zgomot păru să se audă. Am pus mâna pe clanţă şi am deschis uşa, observând din prima geamul deschis larg. Am zâmbit şi mi-am scuturat uşor capul, dându-mi seama că, cel mai probabil, uitasem să îl închid bine. M-am îndreptat spre fereastră, iar când să o închid am simţit o respiraţie fierbinte pe gât.

Am tras aer adânc în piept. Mentă. Parfumul Anneliei este de trandafiri, la fel ca al Dalilei. Uşa era încuiată, iar Marius şi Zoey, prietenii mei din copilărie, erau plecaţi din oraş cu alţi colegi de muncă din cauza serviciului. Ei erau singurii ce puteau să intre în clădire. Doar ei, cu Anneli si Dalila, bineînţeles, aveau cheie de la casă.

Am simţit brusc o mână pe abdomenul meu, călătorind tot mai sus. Mi-am închis ochii, doar pentru a-i deschide la loc în momentul în care mâna sa ajunse la gâtul meu. L-a mângaiat câteva clipe, doar ca mai apoi să mă strângă de gât, până ce abia mai puteam respira. Din instinct mi-am ridicat mâinile spre a sa, încercând să o dau la o parte. Degeaba. Privirea începu să mi se înceţoşeze din cauza lacrimilor ce se formau în ochii mei căprui. Nu mă puteam elibera.

Am simţit cum îmi dă drumul câteva secunde mai târziu. Am respirat adânc şi, fără să mă uit la el, am iesit din birou în fugă, intrând imediat in dormitorul meu şi deschizând sertarul. Nu am mai stat pe gânduri; am luat pumnalul tatălui meu, Dumnezeu să îl ierte. Însă, când să mă întorc, o lovitură puternică după cap mă făcu să cad pe podeaua rece, scăpându-mi pumnalul. Ameţită, m-am întors pentru a-l privi. Era înalt, bine făcut... şi îmbrăcat în negru. Din cauza întunericului, nu i-am putut vedea faţa. Doar un şir de dinţi albi, strălucitori, care dădeau de gol faptul că rânjea.

Acesta a fost ultimul lucru ce l-am putut distinge înainte ca ochii să mi se închidă împotriva voinţei mele şi să îmi pierd conştiinţa.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Vizitator

avatar


Vizitator
MesajSubiect: Re: Dispariţia   Dum Noi 29, 2015 12:54 pm

Wow! Wow! Felu cum ai povestit si ai descris , este fabulos. Sper sa urmeze si un Next.
Sus In jos
Gina

avatar


Corector
Mesaje : 114
Loli : 2042
Reputatie : 4
Data de inscriere : 03/11/2015
Varsta : 15
Localizare : Hell.

MesajSubiect: Re: Dispariţia   Dum Noi 29, 2015 1:28 pm

CE MIȘTO. Să înțeleg că e poveste cu membri http://i.imgur.com/Y  Mă bagi și pe mine? Ha? Desgiur că mă bagi.. Cum să nu mă bagi? Descrierea perfectă! Însă un lucru pur și simplu mi s-a părut nelalocul său, și anume *am luat decizia de a verifica* Era mult mai simplu și ar fi sunat mai bine *am decis să verific.* Foarte interesant și vreau urgenr continuarea. Dă-i, Ana! Dă-i!
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Doris.

avatar


Membru
Mesaje : 17
Loli : 1587
Reputatie : 0
Data de inscriere : 27/11/2015
Varsta : 15
Localizare : Acasa. Glumeam! In spatele tau... :>

MesajSubiect: Re: Dispariţia   Dum Noi 29, 2015 2:13 pm

Uuu, povestea e draguta, next!
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Enki

avatar


Administrator
Mesaje : 146
Loli : 2266
Reputatie : 0
Data de inscriere : 02/11/2015

MesajSubiect: Re: Dispariţia   Dum Noi 29, 2015 2:19 pm

Deci hmm, unul o poveste de genul parca ai mai incercat sa faci, sau ceva de genul. Oricum seamana cu ce am mai citit. Iar poveste cu membrii cred, nu stiu daca voi critica. Astept si a doua parte http://i.imgur.com/t
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://cronix-spectrum.forumgratuit.ro
Ana-Maria

avatar


Membru
Mesaje : 38
Loli : 1886
Reputatie : 0
Data de inscriere : 04/11/2015
Localizare : Liceu

MesajSubiect: Re: Dispariţia   Lun Noi 30, 2015 4:24 pm

                    Cap. I-Scrisoarea

Încă o lacrimă îi căzu pe obrazul rece ca gheaţa. Şi o lăsă în voia ei, la fel ca şi pe celelalte ce îşi aleseră acest drum. Privea pe fereastra din dormitorul ei, stând la biroul la care stătea ea, îndurerată. Trecuseră abia două săptămâni de atunci. Două săptămâni, iar ceilalţi se dăduseră bătuţi. Se resemnară cu ideea că nu se mai întoarce, dorind să o convingă acelaşi lucru. Însă cum putea crede că a părăsit-o fără să îi spună în faţă? Fără să o anunţe din timp? Cum să fie în stare de asta?

Nu. Aceasta nu era ea. Ea era cu totul altfel. Nu ar fi anunţat că pleacă doar printr-o afurisită de scrisoare. Nici măcar nu era scrisul său. Semăna perfect, da, însă nu era al ei. Îşi dădu din ochi o suviţă a părului roşcat, privind în continuare fulgii mari ce se îndreptau cu grabă spre pămîntul îngheţat. Nu era adevărat.

-Anneli! se auzi o voce cunoscută de pe partea cealaltă a uşii. Anneli, sunt eu, Dalila! Deschide!

Stătu câteva clipe pe gânduri. Dalila era ca şi sora sa, o cunoştea de când s-au născut. Mereu i-a fost alături.

"Dar şi ea a renunţat" îi spuse conştiinta.

-Ai dreptate, răspunse în şoaptă. Însă am nevoie de ajutor ca să o găsesc.

Se ridică de la birou fără vlagă, îndreptându-se spre usă. Răsuci de două ori cheia şi deschise, în faţa ei apărând o fată înaltă, cu părul ca de aur şi ochii negri plini de îngrijorare. S-au îmbrăţişat strâns, urmând să se aşeze turceşte pe pat, una în faţa celeilalte. Îi displăcea să o vadă suferind şi, oricât ar fi ţinut la sora ei, nu putea să nu o învinovăţească pentru suferinţa ce i-o aduse prietenei sale cele mai bune.

-Anneli, nu se mai întoarce, îi zise cu glasul cât de blând posibil. A plecat pentru totdeauna.

I se spuse acest lucru de atâtea ori în ultimele 14 zile. Colegii de la biroul de avocatură, Allison, Tony... Până si Marius cu Mihaela, care erau cei mai buni prieteni ai Vanessei. Nu îi înţelegea. Au renunţat atât de uşor...

-Nu este adevărat, a ripostat cu glas aproape stins.

-A scris asta în scrisoare, insistă Dalila.

-Nu e scrisul ei. Altcineva a scris, nu ea. Ea nu ar fi plecat aşa, iar voi ar trebui să vă daţi seama de acest lucru. Ne cunoaşteţi pe amândouă de când ne-am născut.

-Anneli, e greu să accepţi asta şi înţeleg, dar...

-Taci! Taci, Dalila! Nu spune că înţelegi, pentru că nu este adevărat! Nu este vorba de sora ta ca să poti înţelege. Aşa că, ori mă ajuţi, ori mai bine mă laşi să mă ocup singură de asta, replică tăios.

Roşcata se ridică de pe pat, sătulă de aceleaşi vorbe ce i se repetaseră de atâtea ori în legătură cu sora sa. Se îndreptă cu paşi mărunţi spre uşă, iar înainte de a pleca spuse fără a se întoarce:

-Vă înşelaţi cu toţii, vă lăsaţi păcăliţi. O voi găsi, Dalila, iar atunci veţi vedea cine are dreptate.

Cu asta închise uşa, după care se îndreptă spre ieşire.

                                                 ***

Câteva ore mai târziu, se afla la birou. Având în vedere faptul că de două săptămâni nu mai fusese la lucru, mulţi dintre colegii săi se miraseră, acest lucru observându-se în privirile lor, împreună cu mila. Era dezgustată de acest lucru, însă continua să raspundă la saluturile fiecăruia cu un mic zâmbet pe chip, până ce ajunse în faţa biroului ei. Intră, îndreptându-se direct spre biroul din lemn masiv, şi începu să se uite la unul din dosarele de pe birou. Începu sa studieze cazul nou, încercând să fie atentă. Din păcate, nu reuşi să fie astfel decat pentru puţin timp, gândul fugindu-i mereu spre cele întâmplate cu două săptămâni în urmă. Azvârli dosarul înapoi pe birou, se lăsă pe scaun şi respiră adânc.

Îsi aminti de momentul în care ajunse acasă împreună cu Tony şi Gina, fiind sigură de faptul că sora ei incă nu plecase la lucru. O strigă de câteva ori, zâmbind, însă văzând că nu răspunde, începu să o caute, pentru a se asigura de faptul că nu era, totuşi, acasă. Verifică în biroul ei, în sufragerie, iar mai apoi in dormitor.  Aruncându-şi privirea spre pat, văzu pe una dintre perne un plic alb. Apropiindu-se şi luându-l în mână, observă că pe el era scris, caligrafic: "Anneli". Citind scrisoarea, nu îi veni a crede. În momentul în care termină de citit scrisoarea, în prag se iviră ceilalţi doi, împreuna însă cu Marius şi Zoey, ajunşi ceva mai repede din călătorie. Speriindu-se de palidatea chipului Anneliei, se îndreptară spre dânsa. Marius îi luă hârtia din mână, citind de asemenea cuvintele scrise negru pe alb, şi deveni de asemenea serios. Auzind glasul stins al roşcatei spunându-i numele, o privi numaidecât:

-Trebuie să o căutăm. Trebuie să mă ajutaţi, Marius.

-Dar a plecat... începu să spună încurcat, însă fu oprit.

-Nu a plecat ea. S-a întâmplat altceva, sunt sigură. Nu ar fi plecat aşa, fără a-şi lua rămas bun.

Marius continuă să o asigure că, mai mult ca sigur, acest lucru se întâmplase, dar ea nici nu voia să audă. În acea zi, după ce toţi ceilalti plecaseră, reciti scrisoarea de zeci de ori. Într-un final adormi cu bucata de hârtie în mână şi lacrimi amare prelingându-se pe obraji.


Luă bucata de hârtie aflată în el, citind pentru a mia oară, probabil, cuvintele scrise negru pe alb:

                                               "Anneli,

Scumpa mea soră Anneli. Probabil te întrebi de ce îţi las o scrisoare pe pernă. Citeşte, draga mea, şi vei afla.

Nu mai pot. S-au întâmplat prea multe lucruri de la moartea părinţilor noştri. Atâtea lucruri de care nu ştii nimic. Atâtea secrete neîmpărtăşite, atâtea nopţi nedormite din cauza lacrimilor... Nimeni nu ştia, nimeni nu bănuia nimic. Aveam grijă ca niciunul să nu afle de suferinţa mea. Vedeam casa, pozele şi lucrurile părinţilor noştrii, iar inima mi se frângea de fiecare dată. Pur şi simplu nu mai rezist să stau în casa, în orasul sau măcar în ţara aceasta. Vă iubesc pe toti. Pe Marius, Tony, Mihaela, Dalila... Iar pe tine te ador. Te ador din toată inima şi din tot sufletul.

Poate că te întrebi: Cu ce am greşit? De ce nu mi-a spus?

Nu este vina ta. E doar a mea. Nu voiam să te încarc cu probleme mele, crezând că pot trece peste de una singură. Voiam să te protejez. Nimic mai mult.

Probabil te miră faptul că am ales să scriu o scrisoare în loc să ma despart de tine faţă în fată. Pe de o parte, şi pe mine. Însă trebuia să plec, iar dacă te priveam în acel timp... Ştiam că nu te puteam părăsi, cu toate că trebuia.

Nu mă mai întorc, Anneli. Plec cât de departe posibil. Nu vei mai auzi de mine niciodată, promit.

Te rog să nu mă cauţi; oricum nu ai să mă găseşti. Voi fi mereu cu un pas înaintea ta, îţi voi ştii fiecare mişcare. Iar dacă vei fi aproape de mine, eu voi pleca mai departe de atât, scumpa mea soră.

Doar fi fericită, aşa cum eu nu am putut să fiu.

Te iubesc, surioară.

Adio!"

Plânse din nou. Nu avea cum să o găsească de una singură, însă avea nevoie de o dovadă, cât de neînsemnată, că nu a părăsit-o, ci a fost răpită. Se mai uită odată la scrisoare, observând de această dată greşeala comisă.

Era scrisă cu mâna dreaptă. Vanessa era stângace.

Fără a mai sta pe gânduri, o luă la fugă, ieşind din clădire cât mai repede posibil.

A găsit greşeala comisă. Avea o dovadă.

Marius si Tony aveau să o ajute acum. Era sigură de asta.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Vizitator

avatar


Vizitator
MesajSubiect: Re: Dispariţia   Lun Noi 30, 2015 4:33 pm

Wow e un capitol lung.. dar deloc plictisitor . Si sfarsitu chiar interesant lasa loc de urmatorul capitol. Next , sa vedem ce urmeaza.
Sus In jos
MaR¥u$

avatar


Membru
Mesaje : 55
Loli : 1919
Reputatie : 0
Data de inscriere : 26/11/2015
Varsta : 21
Localizare : Nu conteaza

MesajSubiect: Re: Dispariţia   Lun Noi 30, 2015 5:51 pm

Mi-a placut, sunt curios ce va urma.. Next
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Enki

avatar


Administrator
Mesaje : 146
Loli : 2266
Reputatie : 0
Data de inscriere : 02/11/2015

MesajSubiect: Re: Dispariţia   Lun Noi 30, 2015 6:21 pm

Umm, nu mi se pare mult de citit, sunt obisnuit sa citesc intr-o tura si 300 de pagini http://i.imgur.com/t Pai a fost interesant, mi-a placut, ce pot zice astept next...totul este scris frumos.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://cronix-spectrum.forumgratuit.ro
Anko

avatar


Presedinte
Mesaje : 177
Loli : 2369
Reputatie : 3
Data de inscriere : 25/11/2015
Varsta : 16
Localizare : [Craiova]

MesajSubiect: Re: Dispariţia   Lun Noi 30, 2015 8:25 pm

Frumos , foarte frumos...interesant , foarte interesant.
Imi place mult , e o poveste minunata cu un mare potential.
N E X T.

_________________

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Gina

avatar


Corector
Mesaje : 114
Loli : 2042
Reputatie : 4
Data de inscriere : 03/11/2015
Varsta : 15
Localizare : Hell.

MesajSubiect: Re: Dispariţia   Lun Noi 30, 2015 8:36 pm

OMG. Ce mișto. Mi-am găsit numele ) Yeey, nu sunt doar copacul ăla vechi și putred din fața casei :3. Păi, după dispariția Vanessei descrierea este fantastică. Fiecare sentiment, totul. Îmi place la nebunie. Ai citit bine. Dacă nu pui next, înnebunesc ! x.x PUNE! PUNEEE!

_________________
Stupid, who told you to give up?! Kill him, or I'll torture him to death!

♦️◄●►♦️◄●►♦️◄●►♦️◄●►♦️◄●►♦️◄●►♦️◄●►♦️◄●►♦️
I never liked you. I never will. I will hate you until I die ✟ ☻

Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Ana-Maria

avatar


Membru
Mesaje : 38
Loli : 1886
Reputatie : 0
Data de inscriere : 04/11/2015
Localizare : Liceu

MesajSubiect: Re: Dispariţia   Lun Dec 07, 2015 5:18 pm

Cap. II-James Brown




Ecoul usii de la intrare, trântită, se auzi în clădire. Înaintă doar câţiva paşi, oprindu-se brusc. Închise ochii preţ de câteva secunde, răsuflă adânc, după care îi redeschise încet. Se uită în faţă şi... aşteptă.

În fiecare seară de vineri, când ajungea de la lucru, era întâmpinată de buclele brunete şi ochii verzi alături de care copilărise. Înăuntru răsuna mereu râsul contagios al surorii sale, printre melodiile ce se auzeau în toată casa din camera de la etaj. Era mereu strânsă de două braţe subţiri, dar destul de puternice, imediat cum ajungea acasă, uneori găsind şi restul găştii în sufragerie, bând bere ori suc, discutând, jucând ceva sau încercând să aleagă un film.

Acum, însă, era diferit. Muzica şi râsul nu mai răsunau, prietenii săi lipseau, iar buclele brunete şi ochii verzi nu o mai întâmpinau după cea mai grea zi de muncă. Totul era, pur şi simplu, pustiu. Se auzea doar vântul ce alerga afară, spulberând zăpada, iar unica sursă de lumină consta în razele lunii ce intrau, binevenite, pe fereastră, semn că deşi era iarnă, cerul era senin.

Înghiţi doar în sec, oftând cam în acelaşi timp. Porni spre dormitorul ei, urcând treptele două câte două. Ajungând, trânti şi această uşă în urma sa şi se îndreptă spre pat, urmând să se aşeze la marginea acestuia. Sentimentele sale se defineau, in special, prin oboseală, melancolie şi resemnare. Speranţa ce o avusese cu doar câteva ore în urmă se spulberă, făcând-o a renunţa.

Fusese la Marius şi Tony, pentru a le vorbi despre greşeala ce credea că o descoperise. Nu îi luară în considerare spusele, luând-o însă deoparte şi amintindu-i de faptul că, drept urmare a insistenţelor tuturor profesorilor ce îi avusese, Vanessa putea scrie la fel de bine si cu dreapta. De asemenea îi vorbi fiecare pe un ton blând, convingând-o într-un final de faptul că ea cu adevărat plecase şi că, de ar fi fost răpită, atunci ar fi ştiut ceva până în acel moment. Le dădu dreptate, cu toate că îi displăcea fapta surorii sale, de a pleca fără a anunţa şi de a face-o să stea cu grijă, neştiind nimic de dânsa.

Oftă din nou, scoţând scrisoarea din buzunar. Îi trecuse prin gând să o ardă, ori să o rupă în bucăţi. În schimb, se gândi mai bine şi se ridică, ieşind din dormitorul său numai pentru a intra în al Vanessei. Se aşeză la birou, în acelaşi timp deschizând sertarul şi azvârlind plicul alb în el. Privi pe fereastră si, cu ochii la luna ce strălucea pe cer, luă în sfârşit decizia.

Îi va da surorii sale ce a dorit; va uita de existenţa sa, pur şi simplu.


                                              ***

Preţ de câteva săptămâni, totul revenise la normal. Era din nou aceeaşi fată veselă, lucra cu plăcere, se întâlnea cu vechii prieteni şi totul era perfect. Subiectul "Vanessa" fusese închis încă din acea seară. Existară puţine momente în care se mai întreba unde se putea afla aceasta, însă, cu trecerea timpului, dispărură.

Totuşi, nu o uitase; în niciun caz. Încă ţinea la ea şi, în adâncul sufletului, îşi dorea să se întoarcă, însă nu prea mai credea că acest lucru avea să se întâmple. Aşa că nu mai era vreun rost să se consume din cauza acestui lucru, cum făcuse în primele două săptămâni.

Credea că totul avea să fie în continuare bine. Asta, cel puţin, până într-o zi de miercuri. Era la birou, discutând cu secretara sa, când îi sună telefonul; era Marius. Se miră puţin, însă răspunse, întrebându-l îngrijorată ce se întâmplase în momentul în care îi auzi tonul pe care i se adesase.

-Trebuie să vii acum. Este ceva urgent.

Şi se conformă, ştiind că nu era ceva de bine. Un sfert de oră mai târziu, roşcata intră pe uşa biroului, serioasă. Imediat dădu cu ochii de Marius şi de Tony, cel ce o chemase aflându-se în spatele biroului, însă privirea îi rămase aţintită pe cel de al treilea personaj. Era blond, cu ochii albaştri, înalt, şi în ciuda costumului ce îl purta, se putea observa faptul că era bine făcut. Se apropie de dânsul, fiind la rândul ei studiată cu o privire rece, ca de gheaţă.

"Este deja destul de frig afară. Se mai uită şi tipul ăsta astfel la tine acum?"

Încercă să nu râdă datorită comentariului făcut de subconstientul ei, însă tot îi scăpă un zâmbet uşor amuzat, cei trei bărbaţi devenind usor miraţi. În ciuda acestui fapt începu discuţia, având un ton cât se poate de serios.

-Anneli Blake. Sora Vanessei Blake, avocat.

-James Brown, detectiv. Îmi pare bine că aţi putut ajunge. Doream să discut cu dumneavoastra şi cu ceilalţi doi domni despre afacerile ilegale ce le-ar fi avut sora dumneavostră c...

-Ilegale?! sări ca arsă Anneli. Ai creier sau e gol capul tău? Sora mea lucra în această sectie, ce dracu'?

-Anneli! o strigă Marius si o luă de braţ peste birou, ca aceasta să nu îi scoată ochii celui din faţa ei, cu toate că ar fi fost ceva interesant de privit. Termină. Totul este doar o presupunere. Crezi că noi am permite să vobească astfel de una dintre voi?

-Când l-am auzit prima dată, voiam să îl zburăm pe geam. Până la urmă am stat şi am ascultat. Ai răbdare şi tu, îi zise Tony pe un ton cât de cât calm. Să mergem să ne aşezăm pe canapea mai bine, ce ziceti?

Toţi trei s-au conformat, roşcata aruncându-le câte o privire plină de furie. Era sută la sută sigură de faptul că sora ei era nevinovată, orice ar spune acel detectiv îngâmfat. Dacă plecase, nu o făcuse pentru a fugi. Era aşezată între brunet şi roşcat, astfel încât blondul cu ochii albaştri stătea în faţa lor, pe fotoliu. O studia din nou cu privirea de sus în jos, însă ea nu se lăsă mai prejos; îi urmărea fiecare mişcare. Felul în care îşi încrucişă degetele în poală, felul în care se încruntă în vreme ce se gândea, până şi felul în care respira. Deja nu îi inspira încredere, îl ura.

-Sora dumneavoastră lucrează în poliţie de câţiva ani, însă, la fel ca şi domnii aici de faţă, a reuşit să se facă remarcată printre colegii săi destul de repede. Spre deosebire de ei, a preferat să păstreze tăcerea faţă de cei dinafara serviciului, spunând că nu are nevoie să atragă atenţia. Probabil vi s-a părut destul de ciudată această situaţie, dat fiind că domnii nu au dorit acelaşi lucru.

-Nu am înţeles această decizie niciodată, recunosc, însă ea a făcut multe lucruri fără sens. Acela nu a fost nici primul şi nici ultimul. Ce legătură are? îl întrebă, glasul fiindu-i ferm si glacial, exact ca al lui.

-Are o mare legătură, de fapt. Recent am aflat că începuse să lucreze la un caz pe cont propriu de vreo doi ani. Motivul ar fi fost legat de ceva personal, ceva ce s-a întâmplat în trecut. Însă pentru a putea cerceta mai bine, se pare că trebuia să păstreze totul secret, cei din jurul ei putând fi în pericol dacă ştiau. A luat legătura cu mai mulţi traficanti de carne vie, le-a intrat pe sub piele şi în afacerile lor. Evident, ei habar nu aveau unde lucra, dându-se drept altcineva, ci doar că se întâmplase ceva grav cu nişte cunoştinţe şi dorea să se răzbune. Lor li s-a părut logic; cum altfel să se fi răzbunat, dacă nu apelând la ei? Au primit-o în afaceri destul de repede. Totuşi, mi se pare ciudat că au făcut asta. Încrederea celor ca ei nu se câştigă atât de uşor.

-I-a sedus. Sau cel putin pe cel mai mare dintre ei. Aşa îi mai prindea pe unii traficanţi de droguri, interveni Marius. Nouă nu ne convenea, însă ei i se părea distractiv. Evident, le-a şi arătat ca are destui bani. Cei ca aceştia caută asociati bogaţi, iar aici caştigă foarte bine, plus că are moştenirea de la ai săi.

-Nu a reuşit să elucideze acel caz mai repede, aşa că a preferat să rămână cât mai mult printre ei. S-a ocupat de unele afaceri, pentru a nu da de bănuit. În acel timp, nouă ne spunea că avea nişte lucruri de rezolvat cu nişte vechi prieteni sau dispărea pur şi simplu pentru câteva ore ori două-trei zile. Avea totul planificat, replică Tony. De asta nu şi-a dat nimeni niciodată seama.

-Până acum câteva luni, şopti Anneli. Trebuia să plece, însă eu nu am lăsat-o cu toate ca a insistat. Lor li s-a părut ciudat, iar a doua zi au urmărit-o. Au aflat unde locuieşte, la cine ţine cel mai mult, i-au falsificat scrisul lăsându-mi acel bileţel, pe urmă au răpit-o. Ştiu că poate nu aţi fi de acord, însă are destulă logică.

-Trebuie să aflăm la ce oră au intrat mai exact în casă şi nu numai. Ştiti un medic ce ar putea păstra tăcerea? întrebă James, uimit încă de felul în care gândiră toti trei.

-Addison! strigă roşcata, începând să alerge către uşă, fără a mai aştepta vreun răspuns din partea celorlalţi.

_________________
„Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa."
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Vizitator

avatar


Vizitator
MesajSubiect: Re: Dispariţia   Lun Dec 07, 2015 5:30 pm

Doamne ... am asteptat capitolul asta mai mult decat sezonu 2 din Daredevil... Normal ca e misto povestea si te tine in suspan ... iar trebuie sa am rabdare N saptamani pana la urmatorul.
Sus In jos
Any si Dali



Membru
Mesaje : 14
Loli : 1610
Reputatie : 0
Data de inscriere : 03/11/2015

MesajSubiect: Re: Dispariţia   Joi Dec 10, 2015 5:18 pm

Eu știu deja ce o să se întâmple, dar tot vreau next, ca să ajungi a capitolul în care nu știu ce se întâmplă, deci așadar și prin urmare, în consecință, pentru că deoarece fiindcă te ador, vreau next și îl vreau repede, soro! Deci dă-i bice!
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Enki

avatar


Administrator
Mesaje : 146
Loli : 2266
Reputatie : 0
Data de inscriere : 02/11/2015

MesajSubiect: Re: Dispariţia   Joi Dec 10, 2015 11:01 pm

Si eu stiu )) cred, adica parca, nu sunt sigur, dar ce sa faci trebuie sa asteptam ) buna gluma, partea a fost interesanta.
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://cronix-spectrum.forumgratuit.ro
05er

avatar


Membru
Mesaje : 17
Loli : 1656
Reputatie : 0
Data de inscriere : 17/12/2015

MesajSubiect: Re: Dispariţia   Dum Dec 27, 2015 8:39 pm

Povestea aceasta este pur si simplu...GENIALA.Este dupa parerea mea, cea mai buna de pe forum.Si stii cum ai putea sa o inbunatatesti?Printr-un NEXT!

_________________
Nimic nu e adevarat,totul e permis
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Dispariţia   

Sus In jos
 
Dispariţia
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Cronix Spectrum :: CATEOGORII INTIALE :: Story :: Povesti
-
Mergi direct la: